Gabi Jugaru s-a apucat de muzică

Gabi Jugaru s-a apucat de muzică

printeaza

trimite pe
e-mail

trimite pe
yahoo

Nu e doar farsor, ci şi cîntăreţ. Şi nu cîntă doar piese de voie bună, ci şi melodii de dragoste, melancolice. Gabi Jugaru are un proiect muzical de acum 11 ani, dar pînă în prezent puţini au ştiut de calităţile lui vocale. Apariţia la ”Happy Hour” le-a dezvăluit telespectatorilor un cîntăreţ adevărat, care are să ne spună multe. Pe note muzicale.

22.09.2008

-La ”Happy Hour”, telespectatorii te-au văzut în chip de cîntăreţ. Nu a fost o farsă, deci de unde pasiunea pentru muzică?
E veche, veche de tot! Pe vremea cînd eram la grădiniţa din Bogdăneşti, satul în care am locuit pînă am plecat la Iaşi. Cîntam, cînd mă întorceam spre casă, o melodie populară veche, ”Codin”. Vecinii ştiau că e ora 12 după melodia pe care o cînta ghiduşul băiat al învăţătoarei Maria Jugaru, Gabi cel mititel şi şugubăţ.

- Piesele cîntate la Măruţă sînt compuse de tine?
Am cîntat la Happy Hour ”Nu mai vreau”, o melodie compusă de mine acum 11 ani, pe versuri tot de-ale mele, şi o altă melodie, ”Carolina”, în care se regăseşte cunoscutul refren de la ”Hava Naghilla”, cu strofe de la ”Nu mă duc la Carolina”, cum se intitula pe vremea copilăriei mele. Eu am reaşezat toate acestea, încercînd să transmit prin ceea ce cînt o stare de spirit pozitivă, pentru că Gabi Jugaru e cel care provoacă zîmbete celor din jur!

Mai am şi alte melodii, unele foarte serioase, despre dragoste, suferinţă, iar altele vesele, de petrecere, chef de viaţă, nu glumă! Proiectul iniţial a fost făcut acum 11 ani, dar, de fiecare dată, ba studiourile în care am intrat s-au desfiinţat, ba s-au mutat, ba au intervenit alte motive - ghinion sau, pur şi simplu, destin. Eu sînt convins că Dumnezeu a păstrat tot timpul ce e mai bine pentru mine şi mi-a oferit bucurii la momentul potrivit. Mă gîndeam să fac un album care ar fi trebuit să se numească ”Două feţe”, cu referire la cele două feţe ale lui Jugaru - cea veselă, de farsor, pe care o cunoaşte toată lumea, şi cea în care e şi el un om cu împliniri, suferinţe, regrete, iubiri sau ură.

- Intenţionezi să lansezi acest album?
Nu ştiu dacă va exista pînă la urmă un album lansat pe piaţă, cu o casă de discuri. Am avut discuţii, de principiu, însă nu s-a concretizat nimic. Dacă vreo casă de discuri se va arăta vreodată interesată de proiectul meu, de valoarea şi impactul pe care îl poate avea acesta, sigur că ideile legate de un album s-ar putea materializa.

Muzică pe www.jugaru.eu

- La “Happy Hour”, ai fost însoţit de o trupă. Cum v-aţi întîlnit?
Anul trecut, prin noiembrie, am înjghebat o trupă. Numai că băieţii de atunci trăiau numai din muzică, iar eu aşez lucrurile cu grijă şi atunci nu puteam să le ofer siguranţa zilei de mîine prin concerte. Aşa că, în urmă cu vreo două luni, am început să caut alţi băieţi. Şi din nou Dumnezeu mi i-a scos în cale foarte repede! Ei sînt independenţi de muzică, din punct de vedere financiar. Leonard, pianistul trupei, bucureştean neaoş, e tobă de muzică. El şi Iulian, chitaristul din Iaşi, sînt de departe cei mai experimentaţi, amîndoi au Conservatorul absolvit şi, pe deasupra, sînt băieţi de caracter, care au înţeles nevoia mea de exprimare muzicală. Mai e şi Adi, un violonist cu o imaginaţie debordantă, care e şi solist în inegalabilul Madrigal. El şi Mircea, basistul trupei, au cîntat împreună într-o formaţie. Cît despre toboşar, Ştefan, pot spune că e un muzician cu chip de copil inocent: bucuria de a ”da în tobe” i se citeşte pe faţă la fiecare repetiţie.

Cea mai nouă apariţie e Ela, backing-vocal, din Piatra Neamţ, care a apucat să repete cu trupa abia o oră şi jumătate, cu o zi înainte de apariţia la Happy Hour! ”Trupa lu' Jugaru” nu va refuza pe nimeni, atîta timp cît nimeni nu ne va chema doar să ne prefacem că facem muzică. Cei care vor dori să asculte piesele mele le vor găsi cît de curînd pe www.jugaru.eu.

- De ce abia acum ai lansat această piesă?
Pentru că fiecare acţiune are timpul ei. Acum a fost momentul, aşa cred eu că a vrut Dumnezeu. - Cînţi însă din studenţie... Împreună cu prieteni vechi, cîntam prin “Tudor”, complexul studenţesc din Iaşi, unul din cele mai mari din ţară. Totul se termina tîrziu în noapte, cu sute de studenţi în jurul nostru, cu rîsete, aplauze, poante şi o viaţă cu care eu nu o să mă mai reîntîlnesc niciodată! Tocmai de aceea, vreau să las ceva în urmă, ceva legat direct şi de acele vremuri... În viaţă, dacă ai ceva de spus, e bine să nu stai cu gura închisă!

- Acasă cînţi?
Cîntam cîteodată şi înainte să îi întîlnesc pe băieţii din trupă. Acum, trebuie să cînt mai des acasă, pentru că în pivniţă se desfăşoară repetiţiile noastre.

- Fetele tale îţi moştenesc talentul de a cînta sau de a face farse?
Da, în ambele domenii mă moştenesc. Roxy, fata mea cea mare, studentă la jurnalism în Iaşi, are 20 de ani şi, timp de mai bine de 8 ani, a făcut parte din corul gimnaziului “Elena Cuza” din Vaslui, un cor apreciat şi premiat la toate concursurile de gen din ţară şi din străinătate. Eu mă străduiesc acum să-mi găsesc timp să vizitez toate ţările prin care ea a fost în turneu alături de corul condus de Vasile Negura, un profesor inimos şi veşnic tînăr!

Cît despre Miruna, care abia a intrat la şcoală anul acesta, ea face pian, canto, balet şi dans modern. E un program foarte încărcat, dar nu face nimic de gura părinţilor, ci doar ceea ce-i place. Ea a ales toate acestea, din mai multe variante pe care i le-am prezentat. Dana, soţia mea, se ocupă permanent de ea şi, nu în ultimul rînd, de mine. Pentru că sînt convins că e foarte greu să fii soţia lui Gabi Jugaru! Tocmai de aceea, reuşita mea în tot ceea ce am realizat pînă acum se datorează lui Dumnezeu şi ei!

Jugaru Shukaru - sîmbătă, 23.00, PRO TV

COMENTEAZA

 

Nume:

Text:

COMENTARIILE CITITORILOR

guest protvmagazin.ro: -La ”Happy Hour”, telespectatorii te-au văzut în chip de cîntăreÅ£. Nu a fost o farsă, deci de unde pasiunea pentru muzică?
E veche, veche de tot! Pe vremea cînd eram la grădiniÅ£a din BogdăneÅŸti, satul în care am locuit pînă am plecat la IaÅŸi. Cîntam, cînd mă întorceam spre casă, o melodie populară veche, ”Codin”. Vecinii ÅŸtiau că e ora 12 după melodia pe care o cînta ghiduÅŸul băiat al învăţătoarei Maria Jugaru, Gabi cel mititel ÅŸi ÅŸugubăţ.

- Piesele cîntate la Măruţă sînt compuse de tine?
Am cîntat la Happy Hour ”Nu mai vreau”, o melodie compusă de mine acum 11 ani, pe versuri tot de-ale mele, ÅŸi o altă melodie, ”Carolina”, în care se regăseÅŸte cunoscutul refren de la ”Hava Naghilla”, cu strofe de la ”Nu mă duc la Carolina”, cum se intitula pe vremea copilăriei mele. Eu am reaÅŸezat toate acestea, încercînd să transmit prin ceea ce cînt o stare de spirit pozitivă, pentru că Gabi Jugaru e cel care provoacă zîmbete celor din jur!

Mai am ÅŸi alte melodii, unele foarte serioase, despre dragoste, suferinţă, iar altele vesele, de petrecere, chef de viaţă, nu glumă! Proiectul iniÅ£ial a fost făcut acum 11 ani, dar, de fiecare dată, ba studiourile în care am intrat s-au desfiinÅ£at, ba s-au mutat, ba au intervenit alte motive - ghinion sau, pur ÅŸi simplu, destin. Eu sînt convins că Dumnezeu a păstrat tot timpul ce e mai bine pentru mine ÅŸi mi-a oferit bucurii la momentul potrivit. Mă gîndeam să fac un album care ar fi trebuit să se numească ”Două feÅ£e”, cu referire la cele două feÅ£e ale lui Jugaru - cea veselă, de farsor, pe care o cunoaÅŸte toată lumea, ÅŸi cea în care e ÅŸi el un om cu împliniri, suferinÅ£e, regrete, iubiri sau ură.

- Intenţionezi să lansezi acest album?
Nu ştiu dacă va exista pînă la urmă un album lansat pe piaţă, cu o casă de discuri. Am avut discuţii, de principiu, însă nu s-a concretizat nimic. Dacă vreo casă de discuri se va arăta vreodată interesată de proiectul meu, de valoarea şi impactul pe care îl poate avea acesta, sigur că ideile legate de un album s-ar putea materializa.

Muzică pe www.jugaru.eu

- La “Happy Hour”, ai fost însoÅ£it de o trupă. Cum v-aÅ£i întîlnit?
Anul trecut, prin noiembrie, am înjghebat o trupă. Numai că băieÅ£ii de atunci trăiau numai din muzică, iar eu aÅŸez lucrurile cu grijă ÅŸi atunci nu puteam să le ofer siguranÅ£a zilei de mîine prin concerte. AÅŸa că, în urmă cu vreo două luni, am început să caut alÅ£i băieÅ£i. Åži din nou Dumnezeu mi i-a scos în cale foarte repede! Ei sînt independenÅ£i de muzică, din punct de vedere financiar. Leonard, pianistul trupei, bucureÅŸtean neaoÅŸ, e tobă de muzică. El ÅŸi Iulian, chitaristul din IaÅŸi, sînt de departe cei mai experimentaÅ£i, amîndoi au Conservatorul absolvit ÅŸi, pe deasupra, sînt băieÅ£i de caracter, care au înÅ£eles nevoia mea de exprimare muzicală. Mai e ÅŸi Adi, un violonist cu o imaginaÅ£ie debordantă, care e ÅŸi solist în inegalabilul Madrigal. El ÅŸi Mircea, basistul trupei, au cîntat împreună într-o formaÅ£ie. Cît despre toboÅŸar, Åžtefan, pot spune că e un muzician cu chip de copil inocent: bucuria de a ”da în tobe” i se citeÅŸte pe faţă la fiecare repetiÅ£ie.

Cea mai nouă apariÅ£ie e Ela, backing-vocal, din Piatra NeamÅ£, care a apucat să repete cu trupa abia o oră ÅŸi jumătate, cu o zi înainte de apariÅ£ia la Happy Hour! ”Trupa lu' Jugaru” nu va refuza pe nimeni, atîta timp cît nimeni nu ne va chema doar să ne prefacem că facem muzică. Cei care vor dori să asculte piesele mele le vor găsi cît de curînd pe www.jugaru.eu.

- De ce abia acum ai lansat această piesă?
Pentru că fiecare acÅ£iune are timpul ei. Acum a fost momentul, aÅŸa cred eu că a vrut Dumnezeu. - CînÅ£i însă din studenÅ£ie... ÃŽmpreună cu prieteni vechi, cîntam prin “Tudor”, complexul studenÅ£esc din IaÅŸi, unul din cele mai mari din Å£ară. Totul se termina tîrziu în noapte, cu sute de studenÅ£i în jurul nostru, cu rîsete, aplauze, poante ÅŸi o viaţă cu care eu nu o să mă mai reîntîlnesc niciodată! Tocmai de aceea, vreau să las ceva în urmă, ceva legat direct ÅŸi de acele vremuri... ÃŽn viaţă, dacă ai ceva de spus, e bine să nu stai cu gura închisă!

- Acasă cînţi?
Cîntam cîteodată şi înainte să îi întîlnesc pe băieţii din trupă. Acum, trebuie să cînt mai des acasă, pentru că în pivniţă se desfăşoară repetiţiile noastre.

- Fetele tale îţi moştenesc talentul de a cînta sau de a face farse?
Da, în ambele domenii mă moÅŸtenesc. Roxy, fata mea cea mare, studentă la jurnalism în IaÅŸi, are 20 de ani ÅŸi, timp de mai bine de 8 ani, a făcut parte din corul gimnaziului “Elena Cuza” din Vaslui, un cor apreciat ÅŸi premiat la toate concursurile de gen din Å£ară ÅŸi din străinătate. Eu mă străduiesc acum să-mi găsesc timp să vizitez toate ţările prin care ea a fost în turneu alături de corul condus de Vasile Negura, un profesor inimos ÅŸi veÅŸnic tînăr!

Cît despre Miruna, care abia a intrat la şcoală anul acesta, ea face pian, canto, balet şi dans modern. E un program foarte încărcat, dar nu face nimic de gura părinţilor, ci doar ceea ce-i place. Ea a ales toate acestea, din mai multe variante pe care i le-am prezentat. Dana, soţia mea, se ocupă permanent de ea şi, nu în ultimul rînd, de mine. Pentru că sînt convins că e foarte greu să fii soţia lui Gabi Jugaru! Tocmai de aceea, reuşita mea în tot ceea ce am realizat pînă acum se datorează lui Dumnezeu şi ei! Jugaru Shukaru - sîmbătă, 23.00, PRO TV  

www.protvmagazin.ro/articole/3211622/Gabi- Jugaru-s-a-apucat-de-muzica.html