INTERVIUrss
Sorin Hobana - “Încerc să nu amestec SF-ul cu sportul“
Sorin Hobana - “Încerc să nu amestec SF-ul cu sportul“
- Care a fost cel mai frumos moment trăit în
TVR?
Momente frumoase au fost foarte multe în aceşti aproape 30 de ani.
Îmi amintesc cu drag de primele apariţii pe post, mai întâi cu
vocea, apoi şi în video (un ciclu de emisiuni în avanpremiera
Campionatului Mondial de fotbal din 1990, din Italia). Au venit
apoi primele deplasări externe (în aprilie 1991, la Lausanne),
apoi Jocurile Olimpice de iarnă de la Albertville, Franţa, în
1992, primele sarcini de conducere (coordonarea redacţiei Sport
TVR în timpul CM de fotbal SUA 1994, delegarea ca secretar
general de redacţie în vara lui 1995, conducerea redacţiei În
timpul JO de vară Sydney 2000) etc. Acum, aştept cu nerăbdare
ediţia Vancouver 2010 a JO de iarnă, care va reprezenta pentru
mine a 11-a mare competiţie pe care o transmit pentru TVR de la
faţa locului.
- Dar cel mai dificil meci pe care l-aţi comentat până
acum?
Dacă îţi respecţi meseria, nici un comentariu nu e uşor. Trebuie să
ştii să te conectezi şi să-i conectezi pe telespectatori la
ritmul şi tensiunea evenimentului, să ştii să generezi tu
suspansul, dacă el nu prea există în arenă, să-ţi păstrezi vocea,
dicţia, fluenţa, spiritul de observaţie, simţul umorului, simţul
măsurii etc.
- Care ar fi părţile frumoase şi cele mai puţin frumoase
ale meseriei de comentator?
Satisfacţia unei munci bine făcute e partea frumoasă a oricărei
meserii; în calitate de comentator sportiv însă, nu e atât de
important cum consideri tu, ci cum consideră ceilalţi că ţi-ai
făcut treaba. E frumos când transmiţi victorii, e mai puţin
frumos când trebuie să justifici sau să critici înfrângeri ale
echipelor naţionale, de exemplu...
- Aveţi un sport preferat?
Îmi plac sportul şi ideea de fair-play în general, iar în
special fotbalul, tenisul şi sporturile de iarnă.
- Există vreo şansă să luăm vreo medalie la JO 2010
desfăşurate în perioada 12-28 februarie, la
Vancouver?
Deşi mi-aş dori din tot sufletul (atât ca român pasionat de sport
cât şi în calitate de comentator) să obţinem cât mai multe
performanţe, mă tem că şi după Vancouver 2010 vom rămâne doar cu
acel bronz obţinut la bob la ediţia Grenoble 1968. De altfel, şi
COSR a anunţat că se aşteaptă la "cel puţin un loc în primele 6".
Sper să avem totuşi o mică şansă la biatlon, prin Eva Tofalvi. Şi
mai sper ca parteneriatul dintre Federaţia română de schi şi
biatlon şi firma austriacă OMV să ajungă mai devreme sau mai
târziu la obiectivul declarat, acela ca, în cel mult 10 ani, cu
ajutorul tehnicienilor şi facilităţilor din Austria, dar şi prin
construirea unor baze de antrenament la noi în ţară, România să
aibă cel puţin un săritor cu schiurile în top ten-ul mondial.
Deocamdată însă, trăim doar cu speranţe.
- Cum se împacă sportul cu familia?
În orice domeniu ai lucra, e greu să faci şi carieră, şi să ai şi o
familie adevărată. Eu unul am încercat să păstrez un echilibru
între cele două, pentru că îmi iubesc şi meseria, dar şi familia.
Şi am avut norocul ca şi familia mea, soţia, Gilda-Ileana,
profesoară, şi fiul meu de 14 ani, Matei-Nicolae, să mă înţeleagă
şi să mă susţină.
- Aţi moştenit talentul şi pasiunea tatălui dvs. pentru
SF?
Părinţii mi-au cerut mereu să fiu silitor, amabil, corect şi
cinstit. Am avut marea şansă să dispun de biblioteca tatălui meu
şi să învăţ să citesc încă înainte de a merge la şcoală. Evident,
trei sferturi din cărţi aveau de-a face cu domeniul părintelui meu,
adică SF şi OZN. Era greu, în aceste condiţii, să nu prind
gustul literaturii, în general şi al domeniului SF, în
special. Recunosc, mă joc adesea cu cuvintele. Probabil că am
moştenit câte ceva din talentul tatălui meu la scris. Încerc totuşi
să nu amestec SF-ul cu sportul…




Eu nu mai rezist sa ma uit la evenimentele comentate de Hobana... as vrea sa existe optiunea FARA COMENTARIU... sa nu pierd atmosfera dar sa ratez fiecare loc comun pe care il utilizeaza... "in ceea ce il/ma/ne priveste... duelul numerelor 8/10/etc... samuraii albastri... tara cantoanelor" s.a.m.d. Inteleg ca TVR e o "mare familie" da' nici chiar asa... Va rog, domnule Hobana, refuzati sa comentati... macar fotbal. V-as fi recunoscator.